Copiii sunt afectați de adicția unui părinte?

Da. Adicția unui părinte poate afecta copilul, chiar dacă acesta nu știe ce se întâmplă sau dacă familia încearcă să ascundă problema.

Copiii observă schimbările de comportament, tensiunile, absența emoțională și nesiguranța din familie. Uneori nu pot explica ceea ce simt, dar pot trăi teamă, rușine, confuzie sau singurătate.

Unii copii ajung să se considere responsabili pentru comportamentul părintelui. Alții încearcă să fie mereu cuminți, să evite conflictele sau să preia responsabilități care nu le aparțin.

Un copil nu este responsabil pentru adicția părintelui și nici pentru recuperarea acestuia.

Nu toți copiii reacționează la fel. Contează vârsta, experiențele trăite, siguranța din familie și prezența unor adulți de încredere.

Ce poate ajuta?

• Să îi explici, într-un limbaj potrivit vârstei, că problema adultului nu este vina lui.

• Să îl asculți fără să îi minimalizezi emoțiile.

• Să îi oferi cât mai multă stabilitate, siguranță și predictibilitate.

• Să nu îi ceri să păstreze secrete sau să aibă grijă de părintele aflat în dificultate.

• Să cauți sprijin specializat atunci când copilul are nevoie.

Dacă există neglijare, violență sau alte situații care îi pun siguranța în pericol, protejarea copilului trebuie să fie prioritară.

Experiențele dificile din copilărie pot crește anumite vulnerabilități, dar nu hotărăsc viitorul unui om.

Relațiile sigure, sprijinul și posibilitatea de a vorbi despre ceea ce a trăit pot contribui la vindecarea rănilor emoționale.

Iar recuperarea părintelui poate aduce schimbări importante și în viața copilului.

Copiii nu au nevoie de părinți perfecți. Au nevoie de adulți care își asumă responsabilitatea și le oferă siguranță, grijă și iubire.

Pentru mai multe despre adicţii intră pe adicţie.ro