De ce avem nevoie, de fapt, pentru a ne recupera din adicții?
Când vorbim despre recuperarea din adicții, ne gândim adesea la ceea ce trebuie să încetăm să facem: să nu mai consumăm alcool sau droguri, să nu mai jucăm la jocuri de noroc, să nu mai repetăm comportamente care ne fac rău.
Dar ce se întâmplă după ce ne oprim?
Ce punem în locul lucrurilor la care renunțăm? Ce căutam, de fapt, prin ele? Și, mai ales, de ce avem nevoie pentru a construi o viață în care să nu mai fim nevoiți să ne întoarcem la ele?
Recuperarea nu înseamnă doar renunțarea la o substanță sau la un comportament. Înseamnă și redescoperirea propriei persoane, a relațiilor, a libertății de a alege și a posibilității de a trăi o viață cu sens.
Iar pentru aceasta avem nevoie să înțelegem ceva esențial: nevoile noastre reale nu dispar atunci când dezvoltăm o adicție. Dar felul în care încercăm să le împlinim se poate schimba profund.
1. Ce sunt nevoile reale?
Fiecare om are nevoi fundamentale. Nu sunt slăbiciuni, capricii sau dovezi că ne lipsește ceva ca persoane. Sunt parte firească a existenței umane.
Avem nevoie de siguranță, de relații, de libertate, de apartenență, de a fi văzuți și acceptați, de a înțelege lumea în care trăim și de a simți că viața noastră are un sens.
Economistul și gânditorul chilian Manfred Max-Neef, împreună cu colaboratorii săi, a propus un model al dezvoltării la scară umană în care nevoile fundamentale sunt relativ constante, în timp ce modalitățile prin care oamenii încearcă să le satisfacă diferă în funcție de persoană, cultură și împrejurări.
Modelul identifică nouă nevoi fundamentale:
Subzistența – nevoia de hrană, odihnă, sănătate și condiții pentru a trăi.
Protecția – nevoia de siguranță, stabilitate, grijă și sprijin.
Afecțiunea – nevoia de iubire, apropiere, tandrețe și relații.
Înțelegerea – nevoia de a cunoaște, de a învăța și de a înțelege ce ni se întâmplă.
Participarea – nevoia de a contribui, de a aparține și de a avea un rol în comunitate.
Timpul liber – nevoia de odihnă, relaxare, joc și bucurie.
Creația – nevoia de a construi, de a exprima și de a aduce ceva propriu în lume.
Identitatea – nevoia de a ști cine suntem, ce prețuim și unde ne este locul.
Libertatea – nevoia de autonomie, alegere și responsabilitate pentru propria viață.
Aceste nevoi nu funcționează izolat. Ele se influențează reciproc.
De exemplu, o relație de prietenie poate satisface simultan nevoia de afecțiune, de protecție, de participare și de identitate.
La fel, o activitate creativă poate aduce bucurie, libertate, încredere și sentimentul că avem ceva valoros de oferit.
Nevoia nu este același lucru cu mijlocul prin care încercăm să o împlinim
Aceasta este una dintre cele mai importante distincții ale modelului Max-Neef.
Nevoile sunt fundamentale. Modalitățile prin care încercăm să le satisfacem sunt alegeri, comportamente, relații sau condiții de viață.
Putem avea nevoie de liniște, dar asta nu înseamnă că avem nevoie de alcool pentru a ne liniști.
Putem avea nevoie de apropiere, dar asta nu înseamnă că avem nevoie de o anumită persoană cu orice preț.
Putem avea nevoie de apreciere, dar asta nu înseamnă că trebuie să câștigăm mereu, să demonstrăm ceva sau să fim admirați de toată lumea.
Mijloacele prin care încercăm să ne satisfacem nevoile pot fi sănătoase, insuficiente sau chiar dăunătoare.
Unele ne ajută să împlinim mai multe nevoi în același timp. Altele oferă o satisfacție imediată, dar afectează, pe termen lung, tocmai nevoile pe care încercam să le împlinim.
2. Ce legătură există între nevoile reale și adicție?
Adicțiile sunt fenomene complexe. În dezvoltarea lor pot interveni factori biologici, psihologici, sociali și de mediu, precum și experiențele de viață, vulnerabilitățile individuale și caracteristicile substanțelor sau comportamentelor implicate.
Nu putem explica toate adicțiile prin nevoi neîmplinite și nici nu putem presupune că fiecare persoană care dezvoltă o adicție încearcă să compenseze o lipsă afectivă sau o traumă.
Totuși, pentru multe persoane, substanța sau comportamentul adictiv ajunge să îndeplinească anumite funcții în viața de zi cu zi.
Poate oferi relaxare, curaj, plăcere, uitare, senzația de control, apartenență sau o evadare temporară din suferință.
Să privim câteva exemple.
O persoană care consumă alcool pentru a se relaxa poate căuta liniște, odihnă sau eliberarea de tensiune. Alcoolul poate produce temporar această senzație, dar consumul repetat poate afecta somnul, sănătatea și capacitatea de a gestiona stresul.
O persoană care joacă la jocuri de noroc poate căuta emoție, speranță, recunoaștere sau posibilitatea de a-și schimba viața. Jocul poate oferi momente intense de anticipare, dar poate ajunge să distrugă siguranța financiară și relațiile.
O persoană care caută compulsiv relații sau experiențe sexuale poate urmări plăcerea, apropierea, confirmarea propriei valori sau alinarea singurătății. Comportamentul poate produce o satisfacție de moment, fără să ofere neapărat intimitatea și conexiunea dorite.
O persoană care mănâncă compulsiv poate folosi mâncarea pentru confort emoțional, liniștire sau recompensă, chiar și atunci când nu îi este foame.
Aceste exemple nu reprezintă explicații universale. Același comportament poate avea funcții diferite pentru persoane diferite, iar motivele se pot modifica în timp.
Dar ele ne invită la o întrebare importantă:
Ce îmi oferă, sau ce pare să îmi ofere, comportamentul de care am devenit dependent?
Răspunsul poate deschide o cale către înțelegerea propriilor nevoi.
Când satisfacția aparentă ajunge să ne coste tot mai mult
În modelul Max-Neef există și noțiunea de satisfactori distructivi: modalități care par să răspundă unei nevoi, dar care ajung să împiedice satisfacerea ei și să afecteze alte nevoi.
Unele comportamente adictive pot funcționa astfel.
Căutăm protecție și pierdem siguranța.
Căutăm afecțiune și ne îndepărtăm de cei dragi.
Căutăm libertate și ajungem să ne simțim constrânși de propriul comportament.
Căutăm liniște și descoperim tot mai multă neliniște.
Căutăm bucurie și pierdem treptat capacitatea de a ne bucura de lucrurile obișnuite.
Aceasta este una dintre contradicțiile dureroase ale adicției: ceea ce părea să ne ajute să trăim ajunge, uneori, să ne împiedice să trăim așa cum ne dorim.
3. Ce se întâmplă cu nevoile noastre când renunțăm la adicție?
Oprirea consumului sau a comportamentului adictiv este un pas important. În anumite situații, este chiar o condiție esențială pentru începerea recuperării.
Dar oprirea nu înseamnă că toate dificultățile dispar.
Nevoile pe care încercam să le satisfacem rămân. Uneori devin chiar mai vizibile.
Dacă foloseam alcoolul pentru a face față anxietății, putem descoperi că anxietatea este încă prezentă.
Dacă jocurile de noroc ne ofereau emoție și speranță, viața fără joc poate părea, pentru o vreme, lipsită de intensitate.
Dacă o relație compulsivă ne proteja de singurătate, renunțarea la acel comportament ne poate pune față în față cu singurătatea pe care o evitam.
Aceasta nu înseamnă că recuperarea nu funcționează.
Înseamnă că avem de învățat și alte modalități de a răspunde propriilor nevoi.
Uneori avem nevoie de tratament medical. Alteori de sprijin psihologic, de consiliere, de relații sănătoase, de comunitate sau de schimbări în viața de zi cu zi.
Și, de multe ori, avem nevoie de timp.
Nu este suficient să eliminăm un comportament. Avem nevoie să construim o viață.
O viață în recuperare nu trebuie să fie perfectă și nici lipsită de suferință.
Dar poate deveni o viață în care avem mai multe posibilități de alegere.
Putem învăța să ne liniștim fără să ne facem rău.
Putem construi relații fără să ne pierdem identitatea.
Putem descoperi bucuria fără să avem nevoie permanent de stimulare intensă.
Putem accepta limitele fără să le trăim ca pe o înfrângere.
Putem cere ajutor fără să considerăm că aceasta ne face mai puțin valoroși.
Recuperarea înseamnă și dezvoltarea acestor capacități.
4. Recuperarea propriei identități
Adicția poate ajunge să ocupe un loc atât de important în viața unei persoane, încât să îi influențeze alegerile, relațiile, timpul, valorile și felul în care se privește pe sine.
Treptat, persoana poate începe să se definească aproape exclusiv prin comportamentul adictiv sau prin încercările repetate de a-l controla.
„Sunt alcoolic.”
„Sunt dependent de jocuri.”
„Sunt omul care nu se poate opri.”
Aceste formulări pot avea semnificații diferite. Pentru unii, recunoașterea adicției este un act important de acceptare și responsabilitate. Pentru alții, eticheta poate deveni apăsătoare.
Dar, indiferent de cuvintele folosite, omul este întotdeauna mai mult decât adicția lui.
Are o istorie, relații, calități, vulnerabilități, valori, dorințe și posibilități care nu se reduc la comportamentul adictiv.
În recuperare, poate începe să redescopere toate acestea.
Cine sunt eu dincolo de adicția mea?
Ce îmi place cu adevărat?
Ce valori vreau să îmi ghideze viața?
Ce fel de relații îmi doresc?
Ce pot construi?
Ce pot oferi?
Ce pot alege astăzi?
Nu există un răspuns unic și nici obligația de a descoperi totul dintr-odată.
Identitatea se poate reconstrui treptat, prin experiențe, relații și alegeri.
De aceea, putem privi recuperarea din adicții și ca pe un proces de recuperare a propriei persoane.
Nu neapărat întoarcerea la cine eram înainte, ci descoperirea și construirea unei vieți în care să putem fi mai autentici.
5. Cum învățăm să ne recunoaștem nevoile?
Uneori știm foarte bine ce ne dorim, dar ne este greu să identificăm nevoia din spatele dorinței.
Spunem „am nevoie de un pahar”, când poate avem nevoie de odihnă.
Spunem „am nevoie să câștig”, când poate căutăm siguranță sau apreciere.
Spunem „am nevoie ca persoana aceea să mă iubească”, când poate avem nevoie de afecțiune, acceptare și apartenență.
Nu înseamnă că aceste interpretări sunt întotdeauna corecte. Ele sunt posibilități pe care le putem explora.
Un început poate fi să ne punem câteva întrebări:
Ce simt acum?
Ce îmi doresc să se schimbe?
Ce sper să obțin prin comportamentul spre care mă îndrept?
Ce nevoie ar putea exista în spatele acestei dorințe?
Există și o altă modalitate prin care aș putea răspunde acestei nevoi?
De ce sprijin am nevoie pentru a face această schimbare?
Uneori răspunsurile vin repede. Alteori avem nevoie de timp, de experiență și de ajutorul altor oameni.
Este important să nu transformăm aceste întrebări într-un nou motiv de autocritică.
Nu trebuie să identificăm perfect fiecare nevoie și nici să găsim imediat soluția potrivită.
A ne cunoaște nevoile este un proces de descoperire, nu un examen pe care trebuie să îl promovăm.
6. Nevoile nu sunt aceleași în fiecare moment al recuperării
Deși nevoile fundamentale ne însoțesc permanent, importanța lor practică se poate schimba în funcție de situația în care ne aflăm.
O persoană aflată în sevraj poate avea nevoie urgentă de evaluare și îngrijire medicală.
O persoană care tocmai a încetat consumul poate avea nevoie de stabilitate, siguranță și sprijin pentru a traversa primele zile.
Cineva care a dobândit o perioadă de abstinență poate începe să se confrunte cu dificultăți emoționale sau relaționale pe care înainte le evita.
O persoană aflată de mai mult timp în recuperare poate simți nevoia de a-și construi un nou sens al vieții, de a contribui în comunitate sau de a dezvolta relații mai autentice.
Niciuna dintre aceste nevoi nu aparține exclusiv unei anumite etape.
Putem avea nevoie de siguranță și după mulți ani de recuperare. Putem căuta sens încă din primele zile. Putem avea nevoie de ajutor medical chiar și după o perioadă lungă de abstinență.
Recuperarea nu este o linie dreaptă, iar nevoile noastre nu respectă un calendar prestabilit.
Cele șapte repere ale Drumului recuperării
Pe portalul adictie.ro, Drumul recuperării este reprezentat ca fiind asemănător cu ieșirea din apă și urcatul unui munte... Acolo apar șapte puncte de încercare:
Apa – Adicția cu opțiunea Pluta
Malul
Poalele muntelui
Valea – De la oprire la stabilizare
Peretele stâncos – De la abstinență la schimbare
Pragul aerului curat – De la recuperare la viață
Vârful muntelui.
Aceste repere nu sunt etichete și nici etape obligatorii pe care fiecare persoană trebuie să le parcurgă în aceeași ordine.
Ele reprezintă situații și provocări în care ne putem regăsi pe parcursul recuperării.
În fiecare punct există nevoi concrete, dificultăți posibile și forme de sprijin care pot deveni importante.
Poate te recunoști în mai multe puncte în același timp. Poate ai parcurs deja o parte din drum și descoperi că ai nevoie să revii asupra unor lucruri. Poate nici nu știi încă unde te afli.
Nu este nevoie să te încadrezi într-o etapă.
Important este să poți descoperi de ce ai nevoie acum și ce posibilități ai pentru a merge mai departe.
7. Nu e nevoie să îți împlinești singur toate nevoile
Una dintre ideile care ne pot împiedica să cerem ajutor este convingerea că ar trebui să ne descurcăm singuri.
Dar oamenii nu sunt făcuți să trăiască izolați.
Unele nevoi pot fi împlinite prin propriile alegeri și activități. Altele presupun relații, comunitate sau sprijin specializat.
Putem avea nevoie de un medic pentru sănătatea noastră fizică.
De un psiholog sau psihoterapeut pentru dificultăți emoționale și comportamentale.
De un consilier în adicții pentru orientare și susținere în recuperare.
De un facilitator sau de un grup de sprijin pentru a întâlni oameni care au trecut prin experiențe asemănătoare.
De familie, prieteni sau alte persoane de încredere pentru apropiere, încurajare și apartenență.
Niciun specialist și nicio comunitate nu pot răspunde singure tuturor nevoilor unei persoane.
Iar a cere ajutor nu înseamnă să predăm altcuiva responsabilitatea propriei vieți.
Înseamnă să recunoaștem că uneori putem merge mai departe mai bine împreună cu alți oameni.
Descoperă nevoile tale pe Drumul recuperării
Nevoile tale sunt importante indiferent unde te afli acum.
Nu este necesar să fi ajuns la abstinență pentru a avea dreptul la sprijin. Nu trebuie să demonstrezi că ești pregătit pentru schimbare ca să fii ascultat. Și nu trebuie să aștepți să pierzi totul pentru a începe să cauți o altă cale.
În fiecare dintre cele șapte puncte ale Drumului recuperării poți descoperi nevoi concrete, provocări și posibilități de a merge mai departe.
Te invităm să explorezi acest drum, să descoperi unde te regăsești și de ce ai nevoie în acel moment.
Vei afla și cine te poate ajuta și cum.
Recuperarea nu înseamnă doar să lași în urmă ceva ce îți face rău.
Înseamnă și să descoperi ce îți face bine, ce contează pentru tine, cine ești și cum vrei să trăiești.
Pentru că, dincolo de adicție, există întotdeauna un om. Iar acel om are nevoi, resurse și posibilitatea de a-și construi un alt fel de viață.
Repere bibliografice
Max-Neef, M. A., Elizalde, A. și Hopenhayn, M. (1991). Human Scale Development: Conception, Application and Further Reflections. Apex Press.
World Health Organization (WHO) și United Nations Office on Drugs and Crime (UNODC). (2020). International Standards for the Treatment of Drug Use Disorders. Ediție revizuită.
Substance Abuse and Mental Health Services Administration (SAMHSA). (2012). SAMHSA's Working Definition of Recovery: 10 Guiding Principles of Recovery.
Comentarii
Trimiteți un comentariu