Cum îmi dau seama dacă mâncatul a devenit compulsiv?

Mâncatul poate deveni compulsiv atunci când simți în mod repetat că nu te poți opri, chiar dacă nu îți mai este foame sau nu îți dorești să continui.

Poate începi să mănânci pentru a te liniști, pentru a alunga plictiseala sau pentru a face față unei emoții dificile. Uneori, mâncarea pare să ofere o ușurare imediată, urmată de disconfort, rușine sau vinovăție.

Există câteva semne la care merită să fii atent:

  • Mănânci uneori cantități neobișnuit de mari într-un timp scurt și simți că ai pierdut controlul.

  • Continui să mănânci deși te simți neplăcut de plin.

  • Mănânci pe ascuns, din rușine sau teamă de judecata celorlalți.

  • Încerci în mod repetat să schimbi comportamentul, dar revii la aceleași episoade.

  • Relația cu mâncarea îți provoacă suferință sau îți afectează viața.

Nu orice episod de mâncat emoțional sau excesiv înseamnă o tulburare. Iar greutatea corporală nu este un criteriu suficient pentru a stabili dacă există o problemă.

Mâncatul compulsiv poate avea legătură cu emoțiile, stresul, restricțiile alimentare sau alți factori care merită înțeleși, nu judecați.

Încearcă să observi ce se întâmplă înaintea episoadelor: ce simți, ce gândești și de ce ai avea nevoie în acel moment.

Evită să te pedepsești prin înfometare sau diete drastice. Acestea pot întreține uneori ciclul pierderii controlului.

Dacă episoadele se repetă și îți provoacă suferință, un psiholog sau un medic cu experiență în tulburările de alimentație te poate ajuta.

Nu este vorba doar despre cât mănânci, ci și despre câtă libertate simți că ai în relația cu mâncarea.

Iar această relație se poate schimba, cu înțelegere și sprijin potrivit.

Pentru mai multe despre adicţii intră pe adicţie.ro

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce se întâmplă când nu te mai poți opri?

Hei! Bună... Cu siguranță că ai avut momente în care spui... „gata”. Și chiar crezi asta. Dar, după un timp… te întorci. Poate nu imediat. Poate nu la fel de mult. Dar te întorci. Și atunci apare întrebarea pe care nu prea o spui cu voce tare: „De ce nu mă pot opri?” Sau… dacă nu e despre tine: „Oare de ce face asta din nou?” Nu e o întrebare simplă... Și, de cele mai multe ori, nu are un singur răspuns. Pentru unii, e un mod de a scăpa pentru puțin timp. Pentru alții, e singurul loc în care mai simt ceva. Pentru alții, este deja un automatism. Dar aproape de fiecare dată, nu mai este doar o alegere. Și asta sperie. Pentru că, undeva în interior, știi că nu te ajută. Și totuși… revii. Dacă te regăsești aici, nu înseamnă că e ceva „în neregulă” cu tine. Înseamnă doar că e ceva ce merită înțeles mai bine. Fără grabă. Fără judecată. Doar… privit. Dacă vrei, există și un spațiu unde te poți uita puțin la tine:  reflectie.adictie.ro   Pentru mai multe despre adicţii intră pe adicţi...
Citiți mai multe

De ce avem nevoie, de fapt, pentru a ne recupera din adicții?

Când vorbim despre recuperarea din adicții, ne gândim adesea la ceea ce trebuie să încetăm să facem: să nu mai consumăm alcool sau droguri, să nu mai jucăm la jocuri de noroc, să nu mai repetăm comportamente care ne fac rău. Dar ce se întâmplă după ce ne oprim? Ce punem în locul lucrurilor la care renunțăm? Ce căutam, de fapt, prin ele? Și, mai ales, de ce avem nevoie pentru a construi o viață în care să nu mai fim nevoiți să ne întoarcem la ele? Recuperarea nu înseamnă doar renunțarea la o substanță sau la un comportament. Înseamnă și redescoperirea propriei persoane, a relațiilor, a libertății de a alege și a posibilității de a trăi o viață cu sens. Iar pentru aceasta avem nevoie să înțelegem ceva esențial: nevoile noastre reale nu dispar atunci când dezvoltăm o adicție. Dar felul în care încercăm să le împlinim se poate schimba profund. 1. Ce sunt nevoile reale? Fiecare om are nevoi fundamentale. Nu sunt slăbiciuni, capricii sau dovezi că ne lipsește ceva ca persoane. Sunt parte fir...
Citiți mai multe

Poate o relație să devină o formă de dependență?

Da, o persoană poate ajunge să trăiască o relație într-un mod dependent, chiar dacă dependența emoțională nu este, în sine, un diagnostic de adicție recunoscut medical. Este firesc să ne dorim iubire, apropiere și siguranță. Relațiile sunt importante pentru starea noastră de bine. Dar uneori, teama de a pierde persoana iubită devine atât de puternică încât începi să renunți la tine pentru a păstra relația. Poate recunoști câteva dintre aceste situații: Îți este foarte greu să fii singur, chiar și pentru perioade scurte. Accepți comportamente care te rănesc, de teamă să nu fii părăsit. Ai nevoie permanentă de confirmări că ești iubit. Renunți la prieteni, interese sau propriile alegeri pentru a nu supăra partenerul. Rămâi într-o relație care îți face rău, deși îți dorești să pleci. Aceste semne nu înseamnă automat că ai o dependență. Ele pot indica dificultăți legate de atașament, stimă de sine, limite personale sau experiențe emoționale anterioare. O relație sănătoasă nu presupune să r...
Citiți mai multe