De ce îmi este atât de greu să recunosc că am o problemă?

Pentru că recunoașterea unei probleme poate fi dureroasă și înfricoșătoare.

Poate ai început să observi că un comportament îți face rău, dar încă găsești explicații pentru a-l continua. Îți spui că nu este atât de grav, că alții fac lucruri mai rele sau că te vei opri atunci când vei considera necesar.

Nu înseamnă neapărat că te minți în mod conștient.

Uneori, mintea încearcă să te protejeze de lucruri greu de acceptat: rușinea, teama de a pierde ceva, sentimentul de vinovăție sau perspectiva unor schimbări pe care încă nu te simți pregătit să le faci.

Poate te temi că, dacă recunoști problema:

  • Ceilalți te vor judeca sau respinge.

  • Va trebui să renunți la ceva care încă îți oferă plăcere sau alinare.

  • Vei pierde controlul asupra propriei vieți.

  • Va trebui să înfrunți consecințe pe care ai încercat să le eviți.

Uneori este mai ușor să negi problema decât să te gândești la ceea ce ar presupune schimbarea.

Dar recunoașterea nu înseamnă că trebuie să rezolvi totul imediat.

Poți începe prin a admite că există lucruri care nu mai merg așa cum ți-ai dori.

Nu e nevoie să te judeci și nici să găsești astăzi toate răspunsurile.

A recunoaște că ai o problemă nu înseamnă să renunți la tine. Poate fi primul pas prin care începi să ai grijă de tine.

Pentru mai multe despre adicţii intră pe adicţie.ro

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce se întâmplă când nu te mai poți opri?

De ce avem nevoie, de fapt, pentru a ne recupera din adicții?

Poate o relație să devină o formă de dependență?