De ce unii oameni dezvoltă adicții, iar alții nu?

Pentru că nu toți oamenii au aceeași vulnerabilitate la adicții și nu trec prin aceleași experiențe de viață.

Două persoane pot consuma aceeași substanță sau pot practica același comportament, dar numai una dintre ele poate ajunge să dezvolte o adicție.

Riscul este influențat de mai mulți factori:

  • Biologici: moștenirea genetică, vârsta și particularitățile funcționării creierului.

  • Psihologici: dificultățile de gestionare a emoțiilor, impulsivitatea sau anumite probleme de sănătate mintală.

  • Sociali: mediul familial, relațiile, presiunea grupului și accesibilitatea substanțelor sau a comportamentelor.

  • Experiențele de viață: traumele, stresul prelungit, singurătatea sau lipsa sprijinului.

  • Spirituali: dificultatea de a găsi sens și direcție în viață, pierderea speranței, conflictele dintre propriile valori și felul în care trăiești sau lipsa sentimentului de apartenență. Cu precizarea că spiritualitatea nu înseamnă neapărat religie... Ea poate privi sensul vieții, valorile personale, speranța și legătura cu ceva mai mare decât propria persoană...

Acești factori nu acționează separat și nici nu determină inevitabil apariția unei adicții.

Vulnerabilitatea nu este o condamnare.

Unii oameni pot avea mai mulți factori de risc fără să dezvolte vreodată o adicție. Alții pot ajunge să aibă probleme chiar dacă, aparent, au avut o viață echilibrată.

De aceea, comparația cu ceilalți poate fi înșelătoare. Faptul că altcineva consumă fără consecințe evidente nu înseamnă că același lucru este sigur și pentru tine.

Și nici faptul că ai dezvoltat o adicție nu înseamnă că ești mai slab decât ceilalți.

Important nu este să descoperi de ce altcineva poate și tu nu, ci să înțelegi ce se întâmplă cu tine și ce poți face pentru a avea grijă de tine.

Pentru mai multe despre adicţii intră pe adicţie.ro

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce se întâmplă când nu te mai poți opri?

Hei! Bună... Cu siguranță că ai avut momente în care spui... „gata”. Și chiar crezi asta. Dar, după un timp… te întorci. Poate nu imediat. Poate nu la fel de mult. Dar te întorci. Și atunci apare întrebarea pe care nu prea o spui cu voce tare: „De ce nu mă pot opri?” Sau… dacă nu e despre tine: „Oare de ce face asta din nou?” Nu e o întrebare simplă... Și, de cele mai multe ori, nu are un singur răspuns. Pentru unii, e un mod de a scăpa pentru puțin timp. Pentru alții, e singurul loc în care mai simt ceva. Pentru alții, este deja un automatism. Dar aproape de fiecare dată, nu mai este doar o alegere. Și asta sperie. Pentru că, undeva în interior, știi că nu te ajută. Și totuși… revii. Dacă te regăsești aici, nu înseamnă că e ceva „în neregulă” cu tine. Înseamnă doar că e ceva ce merită înțeles mai bine. Fără grabă. Fără judecată. Doar… privit. Dacă vrei, există și un spațiu unde te poți uita puțin la tine:  reflectie.adictie.ro   Pentru mai multe despre adicţii intră pe adicţi...
Citiți mai multe

De ce avem nevoie, de fapt, pentru a ne recupera din adicții?

Când vorbim despre recuperarea din adicții, ne gândim adesea la ceea ce trebuie să încetăm să facem: să nu mai consumăm alcool sau droguri, să nu mai jucăm la jocuri de noroc, să nu mai repetăm comportamente care ne fac rău. Dar ce se întâmplă după ce ne oprim? Ce punem în locul lucrurilor la care renunțăm? Ce căutam, de fapt, prin ele? Și, mai ales, de ce avem nevoie pentru a construi o viață în care să nu mai fim nevoiți să ne întoarcem la ele? Recuperarea nu înseamnă doar renunțarea la o substanță sau la un comportament. Înseamnă și redescoperirea propriei persoane, a relațiilor, a libertății de a alege și a posibilității de a trăi o viață cu sens. Iar pentru aceasta avem nevoie să înțelegem ceva esențial: nevoile noastre reale nu dispar atunci când dezvoltăm o adicție. Dar felul în care încercăm să le împlinim se poate schimba profund. 1. Ce sunt nevoile reale? Fiecare om are nevoi fundamentale. Nu sunt slăbiciuni, capricii sau dovezi că ne lipsește ceva ca persoane. Sunt parte fir...
Citiți mai multe

Poate o relație să devină o formă de dependență?

Da, o persoană poate ajunge să trăiască o relație într-un mod dependent, chiar dacă dependența emoțională nu este, în sine, un diagnostic de adicție recunoscut medical. Este firesc să ne dorim iubire, apropiere și siguranță. Relațiile sunt importante pentru starea noastră de bine. Dar uneori, teama de a pierde persoana iubită devine atât de puternică încât începi să renunți la tine pentru a păstra relația. Poate recunoști câteva dintre aceste situații: Îți este foarte greu să fii singur, chiar și pentru perioade scurte. Accepți comportamente care te rănesc, de teamă să nu fii părăsit. Ai nevoie permanentă de confirmări că ești iubit. Renunți la prieteni, interese sau propriile alegeri pentru a nu supăra partenerul. Rămâi într-o relație care îți face rău, deși îți dorești să pleci. Aceste semne nu înseamnă automat că ai o dependență. Ele pot indica dificultăți legate de atașament, stimă de sine, limite personale sau experiențe emoționale anterioare. O relație sănătoasă nu presupune să r...
Citiți mai multe