De ce îmi ascund comportamentul chiar și de cei apropiați?

Uneori ascunzi ceea ce faci pentru că îți este teamă de reacția celorlalți. Alteori, pentru că îți este greu să accepți chiar tu ceea ce se întâmplă.

Poate te temi că vei fi judecat, respins sau că vei pierde încrederea oamenilor dragi. Poate îți este rușine de promisiunile pe care nu le-ai respectat sau de lucrurile pe care ai ajuns să le faci.

Și atunci începi să ascunzi.

La început poate fi o omisiune, o explicație neadevărată sau o încercare de a minimaliza ceea ce s-a întâmplat.

În timp, secretul poate deveni parte din viața ta.

Ascunderea te poate proteja pentru moment de o discuție dificilă, dar poate contribui și la menținerea adicției.

Când nimeni nu știe ce se întâmplă, îți poate fi mai ușor să continui comportamentul, dar mai greu să primești ajutor.

Iar efortul de a păstra aparențele poate aduce și mai multă neliniște, vinovăție și singurătate.

Asta nu înseamnă că trebuie să povestești tuturor ce trăiești.

Ai dreptul să alegi cui, când și cât îi spui.

Poți începe cu o persoană în care ai încredere, cu un consilier, psiholog sau cu cineva care a trecut printr-o experiență asemănătoare.

Dacă te temi de o reacție violentă sau abuzivă, caută mai întâi un cadru sigur în care să vorbești.

Nu e necesar să spui totul dintr-odată. Uneori, este suficient să începi cu o propoziție sinceră:

„Am o problemă despre care îmi este greu să vorbesc și cred că am nevoie de ajutor.”

Pentru mai multe despre adicţii intră pe adicţie.ro